Chimenul este unul din cele mai vechi condimente folosite, romanii îl puneau peste legume și pește, iar în Evul Mediu era adăugat în supe și mâncaruri de fasole și varză.

Fitonutrienți, capacitatea antioxidantă ORAC (TE/ 100g):  nu este încă disponibilă

Merge bine cu: mere, pâine, varză, rață, gâscă, tăiței de orez, ceapă, porc, cartofi și alte rădăcinoase.

Se combină cu: coriandru, chimion, turmeric, usturoi, pătrunjel, cimbru.

Din casă: este mai aromat dacă îl căliți un pic în ulei, eu îl pun în tigaie odată cu ceapă.

Știați că:

• În Europa Centrală și în special în bucătăria evreiască era pus în pâinea neagră sau de secară, în sărățele, prăjiturele, cârnați, supe și tocane.
• Chimenul e responsabil pentru gustul multor mâncăruri germane și austriece și este folosit împreună cu ienupărul la muratul verzei.
• În Africa de Nord e adăugat în mâncăruri de legume și în multe amestecuri de condimente, cum ar fi tabil și harissa în Tunisia.
• În Maroc există o supă de chimen, la fel și în Ardeal și în Ungaria, unde e unul din ingredientele esențiale din gulaș.

Esențial în: tabil si harissa.

Surse: Herbs and Spices – Jill Norman, DK, Larousse Gastronomique – Librarie Larousse, Clarskson Potter, The Oxford Companion to Food – Alan Davidson, Oxford University Press