Gulii

Originile guliilor sunt la fel de misterioase precum forma lor: deși sunt descrise din secolul I de Plinius cel Bătrân, dovezi clare ale existenței lor apar în secolul XIV în Franța. Guliile sunt înrudite cu varza și au un continut mare de fibre. Guliile mature au o cantitate atât de mare de fibre că nu se pot mânca. De la gulii putem consuma atât rădacina, în salate sau gătită, cat și frunzele care se pregătesc la fel ca spanacul.

Vitamine relevante: Vitamina C, Vitamina E.

Minerale relevante: Calciu, Fosfor, Potasiu, Sodiu.

Fitonutrienți, capacitatea antioxidantă ORAC (TE/ 100g): nu este încă disponibilă.

Cum sunt mai sănătoase: ușor gătite la abur, până se înmoaie, sau crude, în salate, felitate subțire.

Cum le alegem și le păstrăm: căutați doar gulii foarte mici, fără pete sau urme de lovituri. Păstrați-le la frigider sau în locuri reci și umede.

Merg bine cu:

  • Ierburi & Condimente: coriandru, mărar, muștar boabe.
  • Legume & Fructe: brocoli, cartofi, ciuperci, fasole, fenicul, lămai, limete, măr, morcov, porumb, ridichi, țelină, spanac, varză.
  • Lactate & Ouă & Semințe: susan
  • Cereale & Carne: bacon, fructe de mare, orez, pui, quinoa, vită.

*Valorile nutriționale ale fructelor și legumelor pot varia în funcție de tipul de agricultură folosit la cultivarea lor și de perioada care a trecut de când au fost culese până când au ajuns la noi în farfurie. Căutați produse locale, de sezon, cât mai proaspete pentru a beneficia de un maxim de vitamine, minerale și fitonutrienți.

Surse: The Oxford Companion to Food – Alan Davidson, Oxford University Press, Larousse Gastronomique – Librarie Larousse, Clarskson Potter, The New Complete Book of Food: A Nutritional, Medical and Culinary Guide – Carol Ann Rinzler, Facts on File, The Flavor Thesaurus – Niki Segnit, Bloomsbury USA

Lasă un comentariu