♣  Mineralele sunt elemente chimice, substanțe compuse dintr-un singur tip de atom. Sunt anorganice, se găsesc în mod natural în roci și metale. Deși plantele și animalele conțin minerale, ele sunt “importate”: plantele le extrag din sol iar animalele din plante.

---

♥  Mineralele de care avem nevoie

Haideți să privim corpul nostru ca pe o casă: dacă vitaminele funcționează ca niște gospodine mititele pe post de fete în casă și majordomi, care se asigură că luminile sunt aprinse, ferestrele închise ca sa nu se piardă căldura, atunci mineralele sunt cărămizile și mortarul care întăresc structura casei și energia electrică ce ține luminile aprinse.

Nutriționiștii le împart în două categorii, diferența constând în cantitatea de care avem nevoie pentru a ne menține sănătoși:

---

MINERALE MAJORE

Calciu: pentru oase puternice.

Fosfor: pentru oase și dinți sănătoși.

Magneziu: creatorul de țesuturi.

Sulf: deși este esențial pentru noi, nu e inclus în valorile nutriționale pentru că este parte integrată din proteine. Atâta timp cât dieta conține o cantitate suficientă de proteine, înseamnă că ne luăm și Sulful de care avem nevoie.

Sodiu: păstrează echilibrul sângelui.

Potasiu: este unul din componenții țesuturilor musculare.

Clor: face parte din Acidul Hidrocloric, cel care “sparge” mâncarea ajunsă în stomac. Ajută celulele albe să creeze Hipoclorit, care-i un antiseptic natural.

---

OLIGOELEMENTE

Fier: transportă Oxigenul.

Zinc: protejează nervii și sistemul imunitar.

Iod: este un component al hormonilor tiroidei ce ajută la reglarea activității celulare și sunt esențiali în sinteza proteinelor, creșterea țesuturilor (inclusiv a nervilor și oaselor) și în reproducere. Cele mai bogate surse naturale de Iod sunt fructele de mare și algele ce cresc pe lângă mări și oceane. Cei mai mulți dintre noi ne luăm cantitatea necesară de Iod din sarea de masă iodată și în unele cazuri din lapte (pentru că mașinile și vasele în care este procesat laptele de consum sunt curățate cu dezinfectanți pe bază de Iod). Cantități mici de Iod se mai găsesc și în pâinea din comerț pentru că este folosit ca aditiv pentru plierea aluatului.

Seleniu: a fost identificat de curând (1979) ca și nutrient esențial de către cercetători chinezi care au descoperit asocierea dintre lipsa Seleniului în organism și o afecțiune a mușchilor inimii ce în cazuri extreme poate duce la atacuri de cord. Apare în special la copii și femei aflate la vârsta reproducerii și se manifestă prin disfuncții ale cordului.

Cupru: este un antioxidant prezent în enzimele ce dezactivează radicalii liberi (bucăți de molecule ce se pot lega între ele și forma compuși ce deteriorează țesuturile corpului) și face posibilă asimilarea Fierului în organism. Cuprul se pare că ar avea rol în încetinirea procesului de îmbătrânire. Ajută oasele, protejează inima și previne albirea prematură a părului. Și eu m-am gândit la asta! 🙂 Nu, cantități mari de Cupru pot fi toxice, feriți-vă de abuzuri! Ne luăm doza necesară de Cupru din organe (ficat, inimă, pipote), fructe de mare, nuci, fasole uscată, boabe de cacao.

Mangan: îl intâlnim în enzimele ce metabolizează carbohidrații și sintetizează grăsimile, inclusiv colesterolul. Majoritatea Manganului din corpul nostru se află în glande (pituitară, mamară, pancreas), organe (ficat, rinichi, intestine) și în oase. Menține sănatos sistemul reproductiv, iar în timpul sarcinii accelerează creșterea țesuturilor fătului, în special a oaselor și a cartilajelor. Surse bune de Mangan sunt cerealele integrale, fructele și legumele, ceaiul.

Fluor: se găsește în apă și este înmagazinat de corp în oase și dinți. Deși controversat, nutriționiștii încă dezbat dacă este într-adevăr un mineral esențial. Ajută la prevenirea cariilor. Cantități mici de Fluor se găsesc și în pământ, plante și animale.

Crom: cantități mici de Crom trivalent, o variantă digerabilă a cunoscutului metal sunt importante pentru câteva enzime de care avem nevoie pentru metabolizarea grăsimilor. Ajută în reglarea folosirii glucozei în organism și se pare că ar reduce tensiunea arterială. Îl luăm din ficat de vițel, muguri de grâu și muguri de brocoli.

Molibden: este parte constituentă din câteva enzime specializate în metabolizarea proteinelor. Îl luăm din fasole și cereale. Cantitatea de Molibden din plante și apă depinde de cantitatea de mineral din sol.

Surse: Nutrition for Dummies – Carol Ann Rinzler, Wiley Publishing Inc., On Food and Cooking: The Science and Lore of the Kitchen – Harold McGee, Scribner.