Cresonul, originar din Europa și Asia, a fost adus în America de imigranți. Este folosit în principal ca o verdeață pentru salată și este întâlnit încă de pe vremea perșilor, a grecilor și a romanilor. Grecii îl foloseau pentru proprietățile lui medicinale, soldații greci îl consumau ca pe un tonic. Romanii și anglo-saxonii îl mâncau pentru a preveni calviția. Francis Bacon îl recomanda  femeilor în vârstă, pentru reîntinerire. Irlandezii considerau cresonul mâncarea înțelepților și a sfinților, pentru că anumiți călugări ai vremii puteau trăi doar cu pâine și creson.

Încantități mari, cresonul conține cantități mari de Vitamina A, Vitamina C, Fier și alte minerale. Cresonul seamănă la gust cu măcrișul și cu năsturașul, cu care este adesea confundat. Ca aromă, amintește de o combinație de piper, hrean și muștar. 

Fitonutrienți, capacitatea antioxidantă ORAC (TE/ 100g):  nu este încă disponibilă

Merge bine cu: pui, vită, porc, pește (somon, anchois), pește afumat, ou, brânză (cu mucegai, de capră), smântână, sfeclă, ceapă, cartofi, salată, păstârnac, portocale, grapefruit, lămâie, arahide și nuci.

Se combină cu: fenicul, ghimbir, pătrunjel.

Știați că:

• Cresonul se folosește în foarte multe supe și ciorbe, în combinație cu cartofi, spanac, smântână sau sos de soia. 
• Cea mai cunoscută este Supa de cartofi cu creson, de origine franțuzească, care se poate servi atât rece cât și caldă.
• Italienii pun creson în minestrone și în alte supe de legume.
• Chinezii îl adaugă în supele cu tăiței și cele pe bază de ou.
• Chinezii au un fel de mâncare din creson, care mai întâi se fierbe ușor (se blanșează), se taie și se dă prin tigaie în ulei de susan, sare, zahăr și un pic de vin de orez.
• Americanii îl pun în sosuri, în combinație cu paprika.

Surse: Herbs and Spices – Jill Norman, DK, Larousse Gastronomique – Librarie Larousse, Clarskson Potter, The Oxford Companion to Food – Alan Davidson, Oxford University Press