Cunoscut încă din Roma Antică, Sumacul era folosit ca acidifiant, înainte de introducerea lămâilor. Acum este mai mult folosit în bucătăria arabă, în marinade, salate, în mâncărurile cu carne și legume.

Fitonutrienți, capacitatea antioxidantă ORAC (TE/ 100g): 312 400.

Merge bine cu: vinete, pui, năut, pește și fructe de mare, miel, linte, ceapă crudă, muguri de pin, nuci, iaurt.

Se combină cu: ienibahar, ardei iute, coriandru, chimion, usturoi, mentă, paprika, pătrunjel, susan, cimbru, rodie.

Din casă: nouă ne place peste supa de linte, în iaurt și împreună cu ceapă tăiată și pătrunjel îl punem peste friptura de la grătar sau peste tocănițe cu carne.

Știați că:

• Libanezii și sirienii îl pun peste pește.
• În Turcia, Iran și Irak se presară peste kebab și pilaf.
• Sumacul se pune și peste pâinici.
• Se folosește la pregătirea unei băuturi răcoritoare, asemănătoare limonadei.

Esențial în: fattoush, za’atar.

Surse: Herbs and Spices – Jill Norman, DK, Larousse Gastronomique – Librarie Larousse, Clarskson Potter, The Oxford Companion to Food – Alan Davidson, Oxford University Press