Folosit încă din Grecia și Roma Antică, rozmarinul este unul dintre cele mai importante condimente. Un lucru mai puțin cunoscut este că rozmarinul era folosit în perioada medievală în scopuri medicinale, se credea că îmbunătățește memoria și ajută creierul. Rozmarinul are o aromă puternică, ce se păstrează și după ce a fost gătit. Pentru că frunele sunt tari, e de preferat să îl tăiați înainte să-l adăugați în mâncăruri. 

Merge bine cu: caise, varză, brânză cremă, vinete, ouă, pește, miel, linte, ciuperci, ceapă, portocale, păstârnac, porc, cartofi, pui, iepure, roșii, vânat, dovleac galben.

Se combină cu: dafin, chives, usturoi, lavandă, leuștean, mentă, oregano, pătrunjel, salvie, cimbru.

Fitonutrienți, capacitatea antioxidantă ORAC (TE/ 100g): 165 280 (rozmarin uscat)

Știați că:

• În bucătăria mediteraneană este des pus peste legume și călit în ulei.
• Crenguțele întregi se pun în marinade, în special în cele de miel.
• Carnea sau puiul puse pe pat de crengi de rozmarin și apoi pe grătar vor căpăta note de fum.
• Este foarte gustos în prăjiturele și pâinici, se folosește în focaccia.
• Crenguțele tinere aromează uleiul de măsline și infuzate în lapte sau smântână se folosesc la deserturi.

Esențial în: amestecul Ierburi de Provence. 

Surse: Herbs and Spices – Jill Norman, DK, Larousse Gastronomique – Librarie Larousse, Clarskson Potter, The Oxford Companion to Food – Alan Davidson, Oxford University Press