Cultivat încă din Antichitate, ghimbirul era în perioada romană unul din cele mai apreciate produse de import. Deși nu prea se întâlnea în rețetele de mâncare, era foarte popular pentru proprietățile medicinale. În Anglia medievală era la fel de consumat ca piperul negru, englezii fiind cei care l-au popularizat prin turta dulce cu ghimbir (ginger bread).

Fitonutrienți, capacitatea antioxidantă ORAC (TE/ 100g): 14 840 (valoare pentru ghimbir crud).

Merge bine cu: fasole verde, vită, sfeclă, brocoli, varză, pui, lămâie, portocală, pește, pepene, păstârnac, ananas, dovlecei și dovleac galben.

Se combină cu: busuioc, ardei iute, coriandru, cocos, sos de soia, usturoi, lemongrass, mentă, lămâie, ceapă, turmeric.

Din casă: noi îl punem în sosuri, supe, ciorbe, și în multe din amestecurile pentru marinade.

Știați că:

• Ghimbirul se folosește crud în special în Asia, cu excepția masalelor și a altor amestecuri de condimente pudră.
• În China este ras, tăiat, mărunțit peste pește, fructe de mare, carne și pui pentru că neutralizează aromele de carne.
• Este în special folosit în combinație cu varză și legume verzi.
• In Japonia ghimbirul răzuit se adaugă în tempura, în dressinguri și peste mâncăruri la grătar sau prăjite.
• Koreenii îl pun tăiat în multe mâncăruri, iar murăturile lor populare, kimchi, își iau aroma deosebită de la usturoi și ghimbir.
• Usturoiul și ghimbirul sunt baza pentru multe mâncăruri indiene și sunt folosite pentru a găti carnea în ulei înainte să se adauge legumele.

Surse: Larousse Gastronomique – Librarie Larousse, Clarskson Potter, The Oxford Companion to Food – Alan Davidson, Oxford University Press, The Flavor Thesaurus – Niki Segnit, Bloomsbury USA