Oregano și măghiranul (sau majoran) sunt de cele mai multe ori confundate între ele, pentru că oregano a devenit un termen simplificat care descrie un anumit tip de miros și aromă. Astfel plante ce nu au legatură între ele, dar au un miros asemănator, au ajuns să fie numite oregano. Ambele se adaugă peste salate, ouă, sosuri de ciuperci, pui și pește. Cu o aromă mult mai delicată, măghiranul trebuie adăugat doar la sfârșit. 

Fitonutrienți, capacitatea antioxidantă ORAC (TE/ 100g): 13 970 (oregano verde), 27 297 (mărghiran verde)

Merg bine cu: anchiois, anghinare, fasole, varză, morcov, conopidă, brânză, pui, porumb, rață, ouă, pește și fructe de mare, miel, ciuperci, ceapă, porc, cartofi, pui, spanac, dovlecel, ardei gras, roșii, vită, vânat.

Se combină cu: busuioc, dafin, ardei iute, chimion, usturoi, paprika, pătrunjel, rozmarin, salvie, sumac, cimbru.

Știați că:

• Oregano este un ingredient esențial în bucătăria Italină, în special pentru paste, pizza și legume date prin tigaie.
• La greci e condimentul preferat pentru souvlaki, pește la cuptor și salată grecească.
• In Mexic dă aroma preparatelor din fasole, e folosit pentru burrito, taco și salsa.
• Împreună cu paprika, ardei iute și chimion, dă aroma faimosului chili con carne.
• În Spania și America Latină se pune în tocănițe, supe, sau mâncăruri la tavă.
•  Aroma puternică merge bine cu mâncăruri la grătar, în umputuri, supe consistente, marinde, tocane de legume, chiar și în hamburgeri.
• Se pune în uleiuri și oțet.

Surse: Herbs and Spices – Jill Norman, DK, Larousse Gastronomique – Librarie Larousse, Clarskson Potter, The Oxford Companion to Food – Alan Davidson, Oxford University Press